In Insula Iguanei

TabereCuSuflet793Rezervatia Natural Petite-Terre, situata pe insulele cu acelasi nume la 10 km SE de Guadeloupe, este un paradis pentru tot felul de specii de pesti, pasari si … Iguane! Se spune ca o treime din populatia mondiala de Iguane se gaseste aici!

Densitatea de Iguane este atat de mare incat sunt zone unde calci practic pe ele! Aici traieste o specie endemica, Iguana de Antile (Iguana delicatissima).
Mananca flori si ii place nespus de mult nectarul acestora ne-a spus un ghid local.

Dar nu despre Iguane o sa va povestesc aici, ci despre o alta lighioana … a marilor de data aceasta! Caci, in afara de Iguane, am vazut o multime de pesti. Pe drumul cu catamaranul am avut parte de un spectacol rar dat de un grup de delfini care ne-a insotit:)
Apoi, ajunsi pe canalul dintre Terre de Bas si Terre de Haut, capitanul a oprit catamaranul, apoi ne-a spus: “La dreapta sunt rechini, la stanga sunt testoasele, iar la farul de pe insula sunt iguanele. Cand va saturati, ne vedem la Punch!” Punchul era o bautura foarte buna, din rom si sucuri tropicale, o minunatie:) A trebuit sa mai astepte insa, pentru ca aveam alte minunatii de descoperit!
Luand de bun sfatul capitanului, m-am uitat intai in dreapta. Aici marea era maloasa si putin imbietoare. Apoi m-am uitat in stanga. Aici apa era de cristal, ca in vederile din Caraibe si o multime de lume, adulti si copii, se balaceau. Tentatia era insa mare: sa vad un rechin in mediul lui nu era de ici de colo! Asa ca m-am asezat in fund pe malul nisipos, ca de piscina, mi-am pus labele si ochelarii si … am intrat cu totul in apa. De la prima privire am realizat ca nu sunt singur in ‘piscina’, o pisica mare cat o zi de post statea in apa mica si se uita la mine! Bine te-am gasit am spus si, zambind in coltul mastii, am carmit spre dreapta.
Nu a trebuit sa merg mult pentru ca nivelul adrenalinei sa creasca. Ma apropiam de o zona unde curentul era puternic iar vizibilitaea din ce in ce mai redusa. Apa nu avea mai mult de 1 m insa deja nu mai vedeam fundul, era doar ceva maro care ma inconjura din toate partile. Deja ma gandeam sa ma intorc la mal, gandindu-ma cum o sa rad cu fetele de cliseul capitanului “Rechin … Fugi de aici, ce rechin … pacaleala de 1 aprilie!” Cand un ochi mare (mie mi s-a parut cat un pumn dar nu vreau sa fiu ca in bancul cu pescarii) a rasarit langa ochiul meu drept. Pentru o fractiune de secunda ne-am uitat ochi in ochi, eu si Rechinul. Apoi am simtit ca tubul este prea subtire pentru nevoia de aer pe care o aveam in plamani, asa ca am sarit spre suprafata, smulgandu-mi masca si dand drumul unui strigat a la Braveheart! Nu eram eu chiar personajul lui Mel Gibson, asa ca mi-a luat ceva vreme sa imi revin, pe mal, in rasetele fetelor:)
Curiozitatea a invins pana la urma, asa ca mi-am strans tot curajul pe care l-am gasit disponibil, am imprumutat putin si de la fete (doar nu ma puteam face de ras in fata lor, nu?) si am pornit din nou prin apa putin adanca. La aceasta a doua expeditie stiam la ce sa ma astept, asa ca incercam sa respir regulat si sa imi pastrez calmul. Cu toate acestea imi miscam ochii precum girofarul iar simturile erau intinse la maxim. Parca si vizibilitatea era mai buna (sau probabil alesesem eu instinctiv o trasa mai aproape de mal unde apa era mai limpede). Am scos capul la suprafata sa ma asigur ca lumea este la locul ei si ca totul este in regula. Deja trecusem de punctul intalnirii anterioare. Plaja era ascunsa de un cap stancos si cat vedeai in jur nu se vedea nimeni. Cu si mai mult curaj am plonjat din nou in lumea fascinanta de sub suprafata apei, dand, linistit, din picioare. Deodata ceva m-a atins pe umar. Era ca si cum cineva pusese o mana pe umarul meu, doar ca asta nu avea sens in pustietatea asta de apa!
Am sarit ca ars in picioare. Apa era mai mica decat imi imaginasem. Langa mine am zarit un tip care statea si se tine de burta de atata ras:) “Cauti Rechinul?” “Da, caut Rechinul!” am raspuns imbufnat, dupa ce mi-am recapatat suflul. “Hai cu noi atunci” mi-a raspun el.
Asa am aflat despre rechinul galben, despre care ghidul nostru spunea ca este “ierbivor” (nu este ierbivor dar nici nu este agresiv, fiind printre speciile de rechin cu cele mai putine atacuri asupra oamenilor). El mai spunea ca ii place sa doarma ziua si ne-a dus la o stanca sub care l-am revazut. Statea intr-adevar nemiscat, unduindu-se in ritmul valurilor.
Aceasta a fost prima intalnire cu marele pradator al marilor, pe Insula Iguanei!
Peste ani, prietenii mei l-au reintalnit, intr-un spectacol mult mai fioros.

Iata cateva poze din aceasta excursie. Cum pe vremea aceea nu aveam aparat subacavtic, pozele cu rechinul lipsesc:(

Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans


Foto: Radu Savin & Anca Minculesc

Advertisements

2 thoughts on “In Insula Iguanei

  1. Pingback: In Caraibe | In Jurul Lumii

  2. Pingback: Dancing with the Sharks | In Jurul Lumii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s